Aseară, luptând cu o insomnie cumplită, încercam să filosofez, crezând astfel într-un mod cât se poate de naiv, că reuşesc să adorm.
Abordând mai multe teme, am ajuns la una care m-a frământat destul de mult în ultimele zile, când parcă am avut moralul la pământ, iar aceasta se referă la a face lumea mai bună. Unii ar spune că e un lucru destul de naiv, chiar pueril. Dar dacă…?
Şi astfel stăteam şi mă gândeam cum s-ar putea schimba oamenii, cum ar putea guvernul să influenţeze oamenii în speranţa de a face o lume mai bună. Nu ştiu de ce, dar mi-a venit în minte faimosul banc cu românii ce aşteptau printre alte popoare la porţile raiului în timp ce se împărţea inteligenţă. Cum coada era mare, românii pleacă să bea o bere şi, la întoarcere, văd că nu mai era nimeni la coadă. Bătând la porţile raiului, Sf. Petru le deschide şi-i întreabă ce doresc. Aceştia spun că erau la coadă şi au venit să primească şi ei minte. Revoltat de minciuna lor, Sf. Petru le spune să plece întrucât toată mintea care era s-a dat. Începe atunci o discuţie destul de aprinsă ce ajunge la urechile lui Dumnezeu. Coborând către cei prezenţi acolo, întreabă care e problema şi Sf. Petru Continue reading
Zeul Ares 