Despre Ares-ul din fiecare

Acest blog este dedicat în mare parte Ares-ului ce se găseşte în noi toţi, iar scopul postărilor sper să aibă ca efect identificarea acestuia, conştientizarea lui, acceptarea lui şi încercarea de a-l limita. 

Acum vreo 2 ani am văzut o postare foarte interesantă undeva pe facebook în care un bătrân îi dădea o lecţie de viaţă unui copil, spunându-i că fiecare om are în suflet doi lupi, unul blând, bun, loial şi ascultător, iar altul care întruchipează răutatea şi între aceştia lupi se dă constant o luptă. În acel moment copilul a întrebat care lup o să câştige, iar răspunsul bătrânului a fost unul surprinzător: cel pe care o să-l hrăneşti mai mult. Făcând o paralelă, lupul rău îl simbolizează pe Ares. 

Astfel, oricât ne-am eschiva şi am poza în oiţe blânde şi neprihănite, niciodată nu vom putea elimina Ares-ul din noi. El este acolo şi acolo trebuie să fie mereu. Ares nu trebuie şi nu poate fi eliminat, suprimat, însă poate fi diminuat. Cât de anostă ar fi lumea încărcate cu lucruri bune?                                                                                     Nu fac o pledoarie în favoarea răului, spun doar că lumea e făcută astfel încât răul şi binele să se întâlnească tot timpul şi să se confrunte,binele nu având mereu câştig de cauză. Aceste două extreme, bine şi rău, merg mână în mână. Să nu mai visăm la imposibil, să nu visăm la o lume în care nu vor fi crime, violuri, jafuri pentru că este imposibil. Toate aceste lucruri sunt înfăptuite de oameni care nu au avut puterea să-l diminueze pe Ares şi se lasă conduse de el. 

Dar atunci când nu întorci şi celălalt obraz şi răspunzi la rău tot cu rău, prin urmare răspunzi la Ares tot cu Ares? Ares e bun cât e protectiv, e benefic atât timp cât tu îl conduci pe el. Graniţa dintre conducător şi condus în cazul lui Ares e aproape inexistentă. Totuşi, atunci când răspunzi cu Ares şi se dă o luptă între elementele negative a două persoane, câştigă, de cele mai multe ori, tot Ares-ul care a fost mai bine hrănit. Aşa cum am afirmat anterior despre prostie ( că e infinită şi nu i se cunoaşte izvorul nesecat), acest lucru se întâmplă şi în cazul lui Ares. El întruchipează lupta, cearta, intriga, minciuna, setea de sânge. 

În articolele ce vor urma o să prezint o multitudine de manifestări ale Ares-ului, comportamente şi caractere mizerabile, dar, din dorinţa de a nu transforma acest blog într-un loc pesimist, voi încărca şi lucruri bune, interesate, utile şi care merită cunoscute. 

Leave a comment